- omofón
- adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónã, pl. omofóne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
omofón
Look at other dictionaries:
omofon — OMOFÓN, Ă, omofoni, e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunţă la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone. Trimis de mihvar, 18.07.2006. Sursa: DEX 98 omofón… … Dicționar Român
omofonic — OMOFÓNIC, Ă, omofonici, ce, adj. Care se referă la omofonie, care ţine de omofonie. – Omofon + suf. ic. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 omofónic adj. m. fonic Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
omofonie — OMOFONÍE, omofonii, s.f. 1. Însuşirea de a fi omofon. 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). – Din fr. homophonie. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
homofon — HOMOFÓN, Ă adj. v. omofon. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
